Muncești ca să aibă ai tăi cu ce să se laude. Faci un master ca să dai motive bunicii să stea de vorbă cu rudele. Faci o facultate că așa-ți zic ăștia la liceu.

Dar care viitor. Ăla pe care ni-l decid cei de la guvernare care se schimbă așa repede că nici nu apuci să le înveți numele. Nu, mamă, nu vreau să muncesc pentru acel viitor, nici să fac un master ca să aibă bunica ce povesti, nici să fac o facultate pentru că așa se face.

Vreau să fac toate astea pentru că așa vreau eu! Pentru că vreau să scot capul din sărăcie, din minciună, vreau să-mi aleg prieteni care să nu mă facă pe la spate. Vreau să mă asemăn cu oameni care vor mai mult de la ei. Așa că nu-mi spune tu, mamă, ce liceu să fac, ce facultate să fac, ce master și ce job să aleg. Nu îmi spune tu, tată, că ingineria e de viitor, că bărbații trebuie să fie buni programatori, mecanici sau electricieni. 

Muncim pentru evoluție, așa cum alții au luptat la Revoluție. Pentru că, dacă nu am munci, societatea ar sta pe loc. N-ar mai exista servicii, ajutor între oameni și afaceri. N-ar mai exista un viitor mai bun, ci un trecut mai bun!

Și ce dacă lucrez la o șaormerie. Poate șaorma mea îi ține de foame unui viitor geniu în literatură, care va scrie o capodoperă pornind de la cât de mult l-a inspirat șaorma mea cu de toate și puțin oregano peste.

Munca nu trebuie să mă facă să mă simt mai mult sau mai puțin om. Ea trebuie să mă ajute pe mine să am un rost, să pun mâncare pe masă. Dar nu e numai pentru mine. Trebuie să-i ajute pe alții să-și facă meseria, să pună și ei mâncare pe masă. Și tot așa.

A sta degeaba și a consuma fără a plăti, asta e josnicie. A fi lipitoarea societății, asta nu voi fi. Am făcut un liceu și o facultate ca să scot capul la lumină, nu ca să-mi găsesc un job mai bun. Am ales un master care să mă facă să gândesc, nu doar ca să fiu mai bine plătit ca să tac din gură.

De la curier la inginer, nu contează, tot muncă e. O fac pentru mine și pentru omenire, nu pentru că așa se face sau că așa mi-au zis ai mei. Nu mă duc la muncă doar ca să am de unde veni. Nu merg doar ca să bifez prezența. 

Ghicești oare ce las în urmă. Gândirea asta, pentru care am făcut atâția ani de școală. De-asta mi-am tocit coatele, spatele și ochii, doar ca să scot fraza asta pe gură. O mai zic o dată, muncesc pentru mine și pentru omenire. Munca mea, oricât de nesemnificativă ar fi pentru întregul Univers, ajută omenirea să meargă mai departe. Totul are consecințe, de la cel mai mic gest pâna la cel mai grandios Monument.

O bunăvoință care a ajutat la vremea ei este munca alor mei.