Mi-am dat repede seama că stilul meu de viață nu este sustenabil și, în mod paradoxal, să fii zgârcit duce la criză economică. Cine știe, poate că această criză a pornit tocmai de la zgârcenia mea de nu-mi cumpăra nici măcar un ‘grande latte, double cream, pumpkin spice special edition’.

Atunci când îți cumperi o cafea, proprietarul de cafenea cumpără boabe de la producător. Producătorul le sortează și le dă mai departe șoferului, șoferul aduce cafeaua de la depozitul de logistică unde managerul planifică ruta iar contabilul ține evidența pentru ca avocatul să nu îi dea în judecată. Toată lumea are de câștigat pentru că tu și cu mine am cumpărat o cafea.

Nu zic să te spargi în bani și să arunci în stânga și-n dreapta cum am făcut eu în Vama Veche. E normal să fii chibzuit, să cumperi ce ai nevoie. Mă refer aici la obsesia de a pune banii la saltea, de a nu cumpăra nimic altceva decât strictul necesar. La zgârcenia de a te gândi doar la tine și de a da doi bani pe munca altora. La zgârcenia de ai devaloriza pe ceilalți pentru că ne gândim la 10 lei economisiți. Dragule, gândirea asta ne aduce pe toți în sapă de lemn!

Înainte să mă-njuri, uite un lucru interesant, Statele Unite ale Americii au cea mai mare datorie externă din lume. Asta pentru că banii lor sunt în circulație, ei au preferat să nu-i țină la saltea, ci să le dea drumul pe piață ca să producă alți bani, și astfel ei se dezvoltă mai repede decât orice altă țară conservatoare. 

În schimb noi punem banii la saltea și așteptăm bine mersi să se închidă magazinele în timp ce banii noștri se devalorizează cu -3% pe an dar ne bucurăm la un depozit cu dobândă avantajoasă de +0,2% pe an! Dacă-i lași să circule, banii vechi fac bani noi. Știi cum se spune, dacă îi iubești, îi lași să zboare.

Hai să ieșim la o cafea, o să ne facă bine, și nouă și celorlalți.