Te aștept să răsfoiești cartea în cea mai luxoasă cafenea de specialitate din București. Vino și tu la Milu Café de pe strada Nicolae Filipescu 52, de Luni până Sâmbătă de la 09:00 la 15:00

Internetul e un mare trol. Și, culmea, tu-l mai și hrănești. Cu fiecare poză, cu fiecare articol, cu fiecare comentariu, cu fiecare apreciere, tu îi dai de mâncare acestui trol mare și lacom care ne mănâncă pe toți de vii.

Pur și simplu nu îmi plăcea de fața lui. Dar din obișnuință nu mergeam în altă parte. Nu aveam încotro! Îmi dădea tot timpul sfaturi estetice. Lucru care mă enerva la culme! Luăm sauvage la spate ca să îți pună în evidență umerii. Spălăm și barba să îți dea un contur mai masculin. Acum îi dăm cu ceară care o să mătuiască părul.

Nu râde. E mișto că ai cel mai tare smartphone de la ora actuală, că nu te mai conectezi la net prin dial-up și nu mai învârți la roată să formezi un număr de telefon și să ceri prin centrală. Bă, dar tot român ești.

Mi-a zis mie cineva că dacă nu plătesc amenzile de circulație, după 5 ani se prescriu. Așa că am făcut ce ar face orice român, am continuat să nu le mai plătesc. La naiba! Atât de bine mergea treaba, încât nici măcar ratele la bancă nu le-am mai plătit. În plus, mi-am mai luat un telefon în 12 rate fără dobândă. Aveam încrede totală, era chiar taică-miu care mi-a vândut acest pont.

Era o poveste interesantă despre niște pisici care au ajuns în iad și care au fost blestemate să mănânce până când nu se mai satură. Aceste pisici au mâncau tot din farfurie și tot le era foame. Este ca și cum trăiau pentru a mânca! Mie îmi sună foarte cunoscut acest scenariu și mă sperie foarte tare.

Merg prin magazine, alerg printre rafturi și încerc să găsesc balsamul ăla de-i făcea reclamă. Pe tocuri, fiți gata, start! Zeci de cărucioare se împleticesc printre raioane scârțâind de groază. Pe fața mea se prelinge o transpirație în timp mă arunc după ultima sticlă de Ultra Moale cu extract de Coada Șoricelului. Ultima fiță, zise televizorul din telefon!

Când eram mic, sătul de miștouri gratuite referitoare la înălțimea mea, m-am înscris în echipa de volei la juniori. În fiecare lună trebuia să dăm norme. Colegii mei erau tanc! Andrei era înalt și de fiecare dată scotea un timp bun. Marian nu a venit astăzi pentru că găsise el o scuză să se scoată. Răzvan era bine dezvoltat și avea mușchi. Și cum, nu se poate altfel, exista și Mirel, fiul profesorului, care era trecut din oficiu.