Să faci rost de informații, cursuri sau materiale didactice gratuite este ca și cum ai face un pariu pe care știi sigur că o să îl pierzi. Nu ești motivat absolut deloc să înveți, să citești sau să termini cursul pe care l-ai început. Pentru că era gratis. Și asta nu este tot! Dacă îți plac lucrurile gratis, o să ajungi ca mine, să strângi pe balcon toate nimicurile de pe lume, pentru că, ține-te bine, erau gratis! Degeaba am eu balconul plin cu șuruburi și polizoare primite la ofertă, dacă am creierul gol. Nu mă înțelege greșit, să primești lucruri gratis este mișto, doar că este ca și cum ți-ai cumpără centura neagră și apoi te lauzi că știi karate. Centura este dobândită, nu cumpărată!

Și în sfârșit, mai este grupul meu de prieteni la care mă duc mândru să le povestesc despre cum am plătit eu 200 de lei pentru un curs de dezvoltare personală. Așa îmi iau eu o mega muie și o mega caterincă pe seama mea. Că sunt gratis pe internet o grămadă de cursuri. Că unul din prietenii mei le descarcă de pe torente. Sau că altul consideră o prostie să dai bani pe orice curs. Dar știi ce! Eu cel puțin am terminat cursul acela. M-am dus și am făcut ceva!

Nimic nu este gratis și dacă este, nu are valoare.