4 ani și 364 de zile mai târziu primesc bătăi în ușă. Un domn înalt îmi înmânează un plic cu inscripția Executorul Judecătoresc. Te Prindem Chiar și-n Gaură de Șarpe. Urma să mi-o tragă de vreo 17.500 de lei.

Frățioare! Când vezi plicul ăla mare cu însemne oficiale și cuvinte judecătorești. În Numele Legii cu Celeritate. Tremură oricine ar fi! Simți apăsarea cum că ai făcut ceva greșit și urmează să plătești. Crunt!

E ca atunci când împrumuți cărți de la cineva, dar nu le mai dai niciodată înapoi. În sinea ta, știi că ai făcut ce nu trebuie, dar te minți că totul va fi bine. Până când, nimic nu mai este bine. Statul nu uită. Banca nu uită. Oamenii nu uită. Și nimic nu se prescrie. Împrumutul de la bancă. Conturi blocate! Amenzile de circulație. Poprire pe toate conturile! Telefonul în rate. Bunuri personale sechestrate!

Ai crede că mi-am învățat lecția și că m-am făcut băiat cuminte, dar ai uitat că sunt român, așa că am făcut ce ar face oricare dintre noi. Am dat în judecată Poliția pentru viciu de procedură, banca pentru contract abuziv și magazinul de unde mi-am cumpărat telefonul pentru că nu avea manual în limba română.

Se pare că poți face contestație la amenzi de circulație în cel mult 30 de zile și nu după 4 ani și 364 de zile cum am crezut eu. Se pare că poți să dai în judecată banca pentru contract abuziv, dar tot trebuie să plătești mare parte din sumă, iar la câți bani am dat pe avocați, mai bine plăteam de la bun început toată suma.

Totuși am avut și ceva de câștigat, un manual în limba română la care a trebuit să plătesc doar prețul întreg al telefonului. Am câștigat din plin! Experiență din plin!

Dacă s-a prescris ceva, este prostia mea.